Viaţa secretă a străzii prin care trecem de cele mai multe ori fără să o pricepem. Trăim ani acolo. Uneori toată viaţa. Când nu se schimbă nimic, strada capătă un aer niscaiva metafizic, poezia zidurilor roase de mucegai, mai apoi istoria străzii în adierea olfactivă a urinei de pisică şi a celei de cenuşă. Scene din viaţa străzii le-am surprins, cât m-am priceput, fascinat la rândul meu de ceva pe care nu-1 ştiu numi deşi totul pe stradă e mai ales epic şi mai deloc poematic, la fel ca literatura din volumul cărţii de faţă al cărui subiect este chiar ăsta: epicul străzii istorice. Şi mucegăite. Şi igrasioase. Strada cu ganguri mirositoare, strada cu istoria ascunsă în umezeala autumnală, ori hivernală, a tomberoanelor în care tanti Lenuţa, Erji-neni sau uica Iosâmică aruncă istoricele resturi de fasole acrită, de pâine aşijderi, de pungi neecologice. Viaţa străzii ca o condamnare la real. Ca pedeapsa de a fi mereu în cotidianul tern.

Daniel Vighi

300 de ani de la cucerirea cetății Timișoara

Cronica străzii Eugeniu de Savoia