
O poezie la vreme de primăvară
„Deodată seara. Poarta deschisă: cîmpul, cerul Şi-n umbră, colo, steaua de-amurg. Deodată seara Albastră, cum e apa albastră din acvarium, Umplînd odaia. Curge pe mobile, pe umăr, Pe mînă. Valu-i mişcă în unduiri prin gînduri Se sparge-n zid, revine, se…